Cartea „Cultivating communities of practice” reprezinta un ghid de
acumulare a cunostintelor, dar mai important, aceasta reprezinta un pas
important in trecerea de la teorie la practica.
Foarte interesant este modul in care autorii aleg introducerea pentru
aceasta carte. Chiar de la inceputul cartii ei sustin ca ideile prezentate nu
sunt doar ale lor ci multe dintre acestea isi gasesc originea in conversatiile
purtate cu oamenii din mediul lor de lucru; un exemplu foarte clar de
comunitate de practica, subiectul principal al cartii. Deci vrem sau nu,
constient sau nu, comunitatile de practica sunt peste tot iar noi facem parte
din ele.
Comunitatile de practica au fost infiintate intr-un mod informal, din
necesitatea de comunicare in cadrul organizatiei. Chrysler in cazul de fata,
pentru a spori eficienta in procesul de productie a sprijinit formarea acestor
grupari. Angajatii, prin comunitatile de practica, acopera un gol mare din
cadrul organizatiilor, acela lasat de lipsa comunicarii, gol care duce la
incetinirea progresului intregii organizatii.
Conducerea Chrysler a observat beneficiile aduse de intalnirile dintre membrii
echipelor diferite, acestea oferind posibilitatea ca fiecare angajat sa invete
din greselile celorlalti si sa grabeasca evolutia, astfel au sprijinit
infiintarea comunitatilor de practica, Tech
Clubs. Un proiect principal al acestor grupari a fost crearea unei carti EboK
(Engeneering Book of Knowledge), o baza de date ce va cuprinde toate
informatiile relevante pentru angajati si care va fi intretinuta chiar de acestia
in urma intalnirilor comunitatii.
Comunitatile de practica reprezinta grupuri de oameni care au
aceeasi preocupare, aceleasi probleme sau aceleasi pasiuni si care isi
aprofundeaza cunostintele si expertiza in aceasta arie prin interactiune
continua.
Pentru a-si dezvolta expertiza, practicantii au nevoie sa se intalneasca si
sa comunice cu alti oameni care au intalnit probleme asemanatoare. Comunitatile
de practica nu reduc cunostinta la un obiectiv ci fac din aceasta o parte
integrata a activitatilor si interactiunilor, sunt ca un depozit insufletit de
cunstinte. Aceste comunitati de practica trebuiesc apreciate cu atat mai mult azi cand
traim intr-o perioada in care totul se schimba prea mult si prea repede, ele
oferindu-ne posibilitatea de a tine pasul cu schimbarile sau de a merge inaintea
lor, provocandu-le chiar noi.
Cunostinta nu este statica, este in continua miscare, ceea ce face ca
managementul acesteia sa fie o adevarata provocare pentru companii. Astfel
comunitatile de practica au devenit un loc ideal pentru pastrarea si dezvoltarea
cunostintelor necesare in organizatii.
Comunitatile de practica creeaza valoare pe termen scurt si pe termen lung,
deoarece membrii comunitatilor se pot ajuta reciproc pentru rezolvarea
problemelor imediate dar in acelasi timp creeaza valoare pentru sustinerea
strategiei organizatiei pe termen lung.
Comunitatile de practica creeaza valoare tangibila si intangibila;valoarea
tangibila este redata de reducerea costurilor prin accesul rapid la informatie
iar valoarea intangibila poate fi reprezentata de increderea intre angajati si
cresterea abilitatii de inovatie si originalitate a acestora.
Comunitatile de practica
ofera valoare prin implementarea strategiei actuale dar si prin dezvoltarea
intr-o directie noua a strategiei existente, in functie de nevoia de adaptare
la modificarile contextului in care se dezvolta organizatia.
Poate cel mai important rol al comunitatilor de practia este legatura pe
care acestea o realizeaza intre dezvoltarea personala a angajatilor si
dezvoltarea organizatiei. In concordanta cu ceea ce am citit in acest prim capitol, eu cred ca atunci cand
o organizatie investeste in dezvoltarea angajatilor investeste in dezvoltarea
ei, pentru ca angajatii sunt baza structurii organizatiei, iar daca baza nu
este solida, structura se darama foarte usor.
Azi mediul in care functionam se modifica din ce in ce mai rapid, astfel
toate organizatiile au nevoie de oameni responsabili. Din punctul meu de
vedere, comunitatile de practica reprezinta o cale importata de a obtine acesti
oameni responsabili, adica oameni abili, capabili sa dea un raspuns
schimbarilor contextului in timp util.
Woodrow Wilson spunea:”Nu numai ca ma folosesc de intreaga minte pe care o
am, dar si de cea pe care o pot imprumuta”. Consider ca pe acelasi principiu se
bazeaza si comunitatile de practica, acela de a imprumuta cunostintele
celorlalti pentru a rezolva problemele proprii dar si a imprumuta cunostintele
tale celorlalti in scopul dezvoltarii si evolutiei rapide.
Radu Ana-Maria
Radu Ana-Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu